În Sf. Evanghelie de astăzi (Luca, 7, 11-16) ni se prezintă întâlnirea dintre Stăpânul Vieţii, Creatorul, Viaţa însăşi şi cei ce merg cuprinşi de întristare spre mormânt. Plânsul văduvei care îşi pierduse fiul era unul al deznădejdii în care căzuse femeia, era un plâns împovărător. Domnul îi spune: „Nu plânge!” Sf. Nicolae Velimirovici tâlcuieşte astfel aceste cuvinte: „Nu plânge, pentru că Eu sunt aici. Eu sunt păstorul tuturor oilor şi nici una nu poate să fie ascunsă unde să nu ştiu Eu. Fiul tău nu a murit în felul în care crezi tu. Nu: doar sufletul i s-a despărţit de trup. Eu am putere asupra sufletului său aşa cum am putere şi asupra trupului. Pentru durerea ta, care vine din neştiinţă, şi a tuturor celor din jurul tău, am să unesc iarăşi sufletul băiatului cu trupul, am să-l readuc la viaţă”.

Porunca Domnului adresată tânărului a fost simplă, însă plină de putere dumnezeiască: "Tinere, ţie îţi zic, scoală-te!" Minunea nu s-a făcut ca răspuns la credinţa celor din jur, ci numai la cuvântul lui Hristos, Cel ce dă Viaţa. Mântuitorul îl redă pe tânăr mamei sale ca să arate că viaţa e darul lui Dumnezeu. Moartea nu este ceva natural, este un accident ce a intervenit în existenţa omului prin lucrarea celui rău, ca urmare a păcatului. (Rom. 5,12). De acolo unde Dumnezeu este prezent se "alungă toată puterea diavolului".

Să învăţăm a preţui viaţa iar pentru cei adormiţi să nu plângem cu disperare, ci cu nădejde în Dumnezeu. El voieşte ca toţi să ne ridicăm din mormântul nesimţirii sufleteşti că să trăim întru El Prezenţa Lui pe parcursul vieţii noastre e delicată. Să fim atenţi la acestă prezenţă!