Având în fața ochilor Sfanta Cruce, scoasă spre închinarea credincioșilor, sau, altfel spus, privind la taina iubirii nemărginite a lui Dumnezeu față de om, suntem chemați să-L urmăm pe Hristos (Mc. 8, 34). Urmarea lui Hristos înseamnă ieșirea din singurătate și din neputință. Îl urmăm pe Hristos nu doar duminica si în sărbători ci în toată vremea, deoarece purtăm pecetea Lui întru noi și ne găsim identitatea doar împreună cu El. Avem nevoie de acest reper, Singurul care nu se schimbă și care nu dezamăgește niciodată. Dumnezeu ne cheamă ca să ne înnoiască viața, nu ca să ne mustre. De aceea ne vrea lângă Sine în integralitatea ființei noastre.

Să ne întrebăm în fiecare seară cât am voit să fim cu El în ziua ce a trecut.Lepădarea de sinele nostru păcătos e o lucrare delicată și de lungă durată ce se poate realiza sub călăuzirea unei persoane înduhovnicite.

Să rămânem lângă Hristos Domnul și să îi dăm Lui inima noastră, ca să o curețe de toate gândurile rele și de pornirile cele vătămătoare și atunci, pierzând ceea ce credem că reprezintă viața noastră, vom dobândi Viața.