Intrebare: Ce nu avem voie sa facem in ziua Sf Impartasanii?si cum sa facem sa Il pastram pe Hristos si dupa Sf Impartasanie?
Raspuns: Conturez un răspuns plecând de la faptul că ar trebui să ne preocupe mai mult aspectul făptuirii. Dacă trăim prezența lui Hristos în viața noastră, ne învață El ce să facem, ne dă și putere să împlinim voia Lui. Adevărata noastră problemă este că uităm de El, de Viața noastră. Din acest motiv începem să ne gândim la ce nu avem voie să facem in ziua în care ne împărtășim. Parcă Mântuitorul ar fi cu noi doar când ne împărtășim. Abordarea aceasta nu este în duhul Bisercii. Dupâ Înviere, Hristos cel înviat , a zis: “Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”(Mt. 28,10).
Cum conștientizăm zilnic prezența Lui întru noi? Calist, patriarhul Constantinopolului, spunea: “Iubesc, deci exist”. Un adagiu patristic, de asemenea, ne arată calea: “Iubește și fă ce vrei”. Uităm mereu să ne punem în atenție problema identității: Cine sunt eu în relația mea cu Dumnezeu? Cine este Dumnezeu Cel ce mă iubește atât de mult încât S-a făcut om, a luat toate păcatele mele asupra Sa spălându-le cu Sângele Său pe lemnul Crucii, S-a înălțat la ceruri, a trimis pe Duhul Sfânt pentru mine și mi-a lăsat Sfânta Împărtășanie ca merinde pentru viața veșnică?
Deoarece pierdem din vedere ținta noatră finală, afundându-ne în valurile lumii, precum Sf. Petru odinioară, avem nevoie de ceva care să ne aducă mintea și inima la picioarele Domnului. Anumite momente din viața noatră le însemnăm în agendă, în calendar, în telefon ca să nu uităm de ele. Mintea noastră are nevoie de repere. Pe lângă participarea la sfintele slujbe, să ne folosim, spre exemplu, de unele rugăciuni care ne pot trezi din “nesimțirea” duhovnicească : Psalmul 22, Canonul Sfintei
Împărtășanii, cărți duhovniceșți scrise pe această temă, rugăciunea inimii. În Ceaslovul cel Mare există recomandarea de citi Canonul Sfintei Împărtășanii chiar și atunci când nu ne împărtășim. Desigur, sunt multe rugăciuni, cer timp, vom zice unii dintre noi. Putem să citim câte una pe zi pentru a ne folosi sufletește.
Rămânând în “focul lui Hristos”, înțelegem și simțim rostul acestor cuvinte: “Îndulcitu-m-ai cu dorul Tău Hristoase, și m-ai schimbat cu dumnezeiasca Ta dragoste; deci, arde, cu focul cel fără de materie, păcatele mele”.
