Relatarea pescuirii minunate (Lc. 5, 1-11) ne pune în față modalitatea tainică si mai presus de logică prin care Dumnezeu revarsă asupra noastră binecuvântarea Sa.
Când se epuizează puterile noastre, poate să lucreze El, cu condiția ca noi să-L ascultăm, chiar dacă mintea ne spune că nu avem sorți de izbândă. Acest fel de ascultare ne deschide sufletele spre primirea darului ce vine de Sus.

Darul lui Dumnezeu e mărginit doar de capacitatea noastră de a-l primi. El poate "să înmulțească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiți spre tot lucrul bun"(II Cor. 9,8). Aceste cuvinte ale Sf. Ap. Pavel, citite azi, vin să tâlcuiască, parcă, minunea din Evanghelie.

Să sporim în fiecare zi strădaniile noastre în sensul acesta, al deschiderii în fața lucrării lui Dumnezeu. Să ne lăsăm prinși în mreaja iubirii Sale, știind că numai așa ne vom elibera de cele care ne împovărează si ne înrobesc.